Incertitudini

Simt din nou ca nu stiu incotro sa o iau. M-e dor sa astrept cu nerabdare ceva. Ma simt exact ca si cand nu reusesc sa realizez nimic. Nu gasesc multumire in nimic si mi-e ingrozitor de dor de atitudinea optimista. Mie dor sa ma bucur de orice si sa nu dau importanta lucrurilor nasoale care mi se intampla. Asta este viata, si stiu ca oameni nu pot fi perfecti, si nu pot fi mereu pe aceasi lungime de unda cu mine. Stiu ca mereu vor exista lucruri care ma dor la cei din jurul meu, si ca 90% din ele sunt neintentionate(poate procentul este cam mare, dar nu vreau sa cred ca poate fi altul). Vreau sa trec peste aceste lururi ca si cand nu ar exista si sa-mi vad de mine. Dar am momente cand nu pot. Si nu imi place de mine. Nu sunt eu asta. poate un we plin ma va ajuta sa-mi umplu bateriile. Sau poate nu!